[Strofa 1: Killa Fonic]
Dor de sine am, Doamne, ascultă un monolog
Destinu-mi stă-n palme de când nu mă mai rog
Apă vie only, arunc vinul, apoi îl fac molotov
Spune-i pls lu fii-tu, gestu' n-a fost perosnal deloc
Poezie-n stradă, printre militari sunt dirijor
Soarta pare scrisă pe TV, da’ nu-i în mâna lor
Scriu scrisori de dor, de taine, mersi, Doamne
Scriu versuri câteodată-n pictograme-s arme
Sânge evreu în arborele meu sunt altfel
Sânge-n palme, pardon, nu mai am, am hamsa-n palme
Vreau mai bun, vreau mai pur
Blând sub pleoape, jur
Sunt sătul de-un popor nesătul și surd, e crunt
Rеzistența crește, sе fortifică pe drum
Noi nu zicem "cash rules", ci "cash rulz"
Accent de est brut
Permis să te-mpușc, nah
Doar în caz de auto-apărare
Altfel nu trag. Fuck that shit. Nu în România cel puțin hahahaha

[Refren: Killa Fonic]
Ochi pentru ochi, e o lume oarbă
Au zis-o Pac, alte surori și alți frați mă
Sunt cel mai bun la război, dar am și iertat, yo
Cel mai bun la război, dar am iertat tot
[Strofa 2: Nerub]
Cel mai retras dintr-o cameră goală
Mi-e dor de sine când eram fără teamă
De ani întregi fără dramă
Vreau să fiu împăcat, că sunt acoperit, hrănit, spălat și îmbrăcat
Neînsetat, distrat, dar cam distras mereu
D-asta am fost un pic retras, cred c-așa sunt eu
Mă cert pe net cu un saducheu și-un fariseu
Da ambii au pâclă peste ochi care reflectă un zeu
Produsele ne consumă pe noi paradoxal
Vrem să umplem golu' din noi, cumva normal
Da dintr-o specie cu ochii-n astre și cunoștințe vaste
Azi nu știu ce-a mai rămas
A fost greu când primăvara n-a mai venit
Tot ce ne-aducea viață se transformă în mit
E tot mai greu de ocrotit tot ce mișcă pe Terra
Zi-mi cum aș putea să-i explic asta lu Valeera

[Outro: Valeera]